Giulgiul din Torino, relicva venerată de milioane de credincioși și considerată de unii drept pânza care a acoperit trupul lui Iisus Hristos, ar putea fi, de fapt, o creație artistică medievală. Concluzia vine în urma unei analize digitale 3D realizate de cercetătorul brazilian Cícero Moraes și publicată în revista Archaeometry.
Folosind un software de modelare, Moraes a comparat felul în care o pânză se așază peste un corp uman tridimensional și peste o sculptură în basorelief. Rezultatul? Imaginea compatibilă cu Sfântul Giulgiu se potrivește mult mai bine cu un model în basorelief, prezentând distorsiuni minime, spre deosebire de imaginea generată de acoperirea unui corp real, care este mult mai deformată – fenomen cunoscut sub numele de „efectul măștii Agamemnon”.
Această concluzie alimentează ipoteza că giulgiul ar fi fost creat în secolul al XIV-lea ca operă de artă religioasă, nu ca relicvă direct legată de Răstignire. Chiar dacă datarea cu carbon a sugerat anterior o origine medievală, alte analize controversate l-au plasat în secolul I, menținând disputa vie.
Pentru moment, misterul rămâne: pentru unii, Giulgiul este o dovadă palpabilă a credinței; pentru alții, este una dintre cele mai reușite mistificări ale istoriei. Cert este că știința tocmai a adăugat încă o piesă la puzzle-ul care fascinează lumea de secole.
